#poezii #poezie #versuri
Suflet Pribeag
De-ar fi să ne-ntâlnim
Când roua dimineții
Sărută florile,
Aș vrea să fiu
Roua de pe buzele tale…
De-ar fi să ne-ntâlnim
Când zarzării-ți zâmbesc
Și își oferă petalele,
Aș vrea să fiu
Petala care s-a lipit
De buza ta de jos…
De-ar fi să ne-ntâlnim
Sub cerul albastru
Aș vrea să fiu
Mătasea ierbii
Care va păstra
Amprenta fierbinte
A trupului tău…
De-ar fi să ne-ntâlnim
Într-un amurg
Cald și roșu,
Aș vrea să fiu
Arsura dulce
A buzelor tale…
De-ar fi să ne-ntâlnim
Sub un clar de lună
Aș vrea să fiu
Umărul pe care
Te vei odihni
Mulțumită și împlinită…
De-ar fi sau nu, să ne-ntâlnim,
Păstrează intactă
O bucățică de suflet.
Acolo aș vrea să rămân…
Pentru totdeauna.
Iubita mea mereu visată
Nicicând n-ai ști cât te-am iubit,
Dar poate ne-om vedea vreodată
Într-un context mai fericit.
Urmează-ți calea ta cea dreaptă,
Fii mamă bună, cum te știu!
Al prieteniei noastre soartă
Încet se pierde în pustiu.
Încerc să-ți spun, la ceas de seară,
Când poate nu ai adormit,
Că doar această primăvară
Era momentul potrivit.
Un gând curat în minte-mi fierbe,
Cuvintele să le rostesc,
Să-ți spun acele două vorbe,
Două cuvinte: te iubesc!
Giurgiova
8 Martie 2016
Ioan Emilian Istrate
Suflet Pribeag